Fotografia de concert poate fi o încercare foarte dificilă pentru oricare fotograf începător sau avansat fară experienţă pe acestă latură a fotografiei.
Dificultatea vine cred din câteva motive principale:
- pentru că fotograful nu ştie exact care e subiectul său şi ce trebuie să urmărească pe scenă
- pentru că fotografiile trebuie facute într-un mediu unde lumina disponibilă se schimbă constant sau în unele locaţii nu e suficientă
- pentru că fotograful nu e familiarizat cu meniul şi setarile aparatului de care dispune
Şi alte detalii la care e bine să fiţi atenţi:
a. amplasarea faţă de difuzoare (benefic pentru timpanul vostru dacă participaţi la multe concerte)
b. amplasarea în faţa scenei şi poziţia faţă de ceilalţi fotografi şi mai ales cei prezenţi la concert
c. obţinerea unei acreditări sau permisiuni de a fotografia
Acestea sunt problemele de care m-am lovit şi eu când am participat la primul concert “înarmat” cu un DSLR alături de alţi colegi care şi ei erau încă la început. Cele mai mari dificultăţi le-am avut cu lumina şi setarea aparatului şi apoi a blitzului şi apoi cu încadrarea pentru că nu reuşeam sa mă decid ce anume vreau să surprind, doar solistul, chitaristul sau toată formaţia.
Cred că marea majoritatea a fotografilor care se decid să facă acest tip de fotografie o fac pentru plăcerea de a surprinde acele momente pline de expresivitate ale artistului favorit. Aşadar vă recomand la fel pentru început să vă alegeţi ca şi subiect doar o singură personă aflată pe scenă, cea care vă atrage mai mult şi vi se pare cea mai expresivă.
Odată ce stiţi ce veţi fotografia vă puteţi concentra pe partea tehnică a acestui tip de fotografie şi mai departe o să încerc să vă arăt ce a funţionat foarte bine pentru mine.
Mulţi preferă să folosescă blitzul la concerte, iar alţii printre care mă număr şi eu sunt mult mai obişnuit să fotografiez la concerte folosind lumina disponibilă care e extraordinară la concertele mari, iar în club puţin mai problematică.
Setările cele mai importante cu care trebuie lucrat în acest caz sunt sensibilitatea ISO şi viteza de declanşare.
La concertele mari unde lumina este foarte bună se poate lucra cu valori ISO relativ scăzute începand de la ISO 100, iar în cluburi unde lumina e întotdeauna mai problematică eu urc ISO în funcţie de caz până la 800.
Deşi mulţi profeşionişti recomandă folosirea apratului foto pe cât de mult posibil în modul Manual, în cazul fotografiei de concert recomand, în cazul concertelor cu lumină mai slabă care se schimbă în intensitate continuu folosirea opţiunii Auto ISO, care îţi dă mai mult timp pentru a fotografia şi nu a te ocupa de setări.
Cum se setează:
Shooting Menu- ISO sensitivity settings – ISO sensitivity auto control ON
Nu uitaţi:
1. Maximum sensitivity - 800
2. Maximum shutter speed - 1/250
De asemenea ca o ultimă informaţie legată de setări eu folosesc măsurarea punctuală – spot metering pentru a stabili expunerea pentru subiect (artistul de pe scenă). Expunerea fundalului nu mă interesează foarte mult, chiar e bine uneori pierderea detaliilor din fundal pentru că evidenţiază şi mai bine subiectul.
O bună modalitatea de a începe să practici acest tip de fotografie sunt concertele în aer liber care sunt din ce în ce mai dese aproape în fiecare oraş.
