Cel care fotografiaza trebuie sa invete sa controleze si sa manipuleze lumina. Pentru a face acest lucru are la indemana cativa parametri cu care sa se “joace”:
Diafragma – orificiu cu diametru variabil care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic Timp de Expunere – durata de timp in care senzorul este expus luminii
Sensibilitatea Senzorului - determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa
- Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil. Modificarea diafragmei (A – aperture) conduce la marirea sau micsorarea orificiului permiţând astfel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv.
Diafragma se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. Asadar, daca avem o deschidere de 25 mm la o distanta focala de 50 mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica nu se mai specifica “diafragma unu pe doi”, ci se specifica doar numitorul, adica “diafragma doi”.
Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64 fiecare valoare reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. Exista si aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa. De exemplu o diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2.
Atenţie, 1 este deschiderea cea mai largă ! Deci, când vorbim de o diafragmă mare avem în vedere o valoare mică şi viceversa.
Cu cât un obiectiv permite o deschidere mai mare a diafragmei cu atât spunem despre acel obiectiv că este mai luminos, iar acest lucru este un criteriu foarte important în aprecierea calităţii lui.
- Timpul de expunere este timpul in care senzorul este expus luminii.
Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul obturatorului. Obturatorul este acel dispozitiv care, prin deschidere, permite pătrunderea luminii necesară pentru expunerea senzorului.
Obturatorul este constituit din două perdele, dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap. În repaus doar una dintre ele acopera pelicula. În urma declanşării, ele se deplasează una în urma celeilalte, la foarte mica distanţă, descoperind astfel, în mod egal, senzorul.
De ce două perdele şi nu una singură care să se deschidă şi apoi să se închidă ? Răspunsul e simplu. Dacă ar fi o singură perdea ce s-ar deschide de la stânga la dreapta, să zicem, partea din stânga a peliculei ar fi expusă mai mult timp decât cea din dreapta deoarece aceasta ar fi expusă şi când perdeaua ar ajunge la jumatatea “drumului” şi încă mai acoperă jumătatea dreaptă. Dacă punem la socoteală şi “drumul” înapoi al perdelei (deci de la dr. la st.), decalajul se accentuează pe acelaşi raţionament. Am obţine astfel o fotografie jumătate expusă corect, jumătate supra/subexpusă.
Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc.
De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din lumina admisa intr-un timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.
- Sensibilitatea senzorului determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).
Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400
DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39
GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800
Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO, ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori mai mic.
Expunerea
Rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei, a timpului de expunere şi, respectiv, sensibilitatea senzorului poarta numele de expunere.
Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină şi a timpului în care această lumină impresioneaza senzorul astfel încât să obţinem o imagine corectă. Astfel, pentru o expunere corecta unui timp de expunere îi corespunde o anumită deschidere a diafragmei. Deschiderea sau închiderea diafragmei cu o treaptă faţă de valoarea corectă, fără a modifica şi timpul de expunere duce la supraexpunerea, respectiv subexpunerea imaginii.
Acest lucru nu înseamnă că pentru aceleaşi condiţii de iluminare nu putem folosi decât un singur timp de expunere (respectiv o singură diafragmă). Putem alege între mai multe combinaţii (perechi) de diafragmă/timp de expunere functie de rezultatul dorit.
Se afișează postările cu eticheta fotografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotografie. Afișați toate postările
Fotografia de produs
Nu cu mult timp in urma, fotografia de produs era un gen al
fotografiei abordabil doar de catre profesionisti. Pe vremea utilizarii
exclusive a aparatelor foto "pe film", nu era la indemana oricui
procurarea si utilizarea echipamentului necesar pentru realizarea
fotografiilor de produs de o calitate decenta. Nu vreau sa intru in
detalii istorice, dar, principial, dificultatile constau in procurarea
de filme speciale dedicate utilizarii in lumina tungsten (bec), filtre
de corectie a temperaturii de culoare, exponometre pentru stabilirea
expunerii corecte, prelucrari speciale de laborator etc.
O data cu raspandirea aparatelor de fotografiat digitale, aceast gen de fotografie a devenit accesibila tuturor. O camera digitala si un trepied este tot ceea ce avem nevoie! Motivele acestei facilitari se bazeaza in principal pe capacitatea aparatelor digitale si a softurilor de editare grafica de a lucra cu surse de lumina de toate tipurile (diverse temperaturi de culoare - lumina naturala, bec tungsten, neon etc) si posibilitatea vizualizarii imediate a imaginilor obtinute si ajustarea parametrilor de fotografiere pentru corectarea eventualelor probleme de iluminare, expunere si compozitie. Mai nou, multe dintre aparatele digitale au functii avansate de genul afisarii histogramei, modul "live view", detectarea zonelor supra si sub-expuse etc
Dar de ce ar avea nevoie cineva de fotografie de produs? Cateva exemple des intalnite ar putea fi: pentru a posta imagini de calitate pe blog-uri personale, site-uri de mica publicitate si licitatie, site-uri ale micilor afaceri personale, realizarea de fluturasi si pliante publicitare, pentru imortalizarea creatiilor proprii sau ale copiilor si prietenilor (si exemplele pot continua).
In continuare o sa prezint cateva variante simple pe care le-am incercat de-a lungul timpului. Nu e o lectie de fotografie de produs si nici o metoda stiintifica riguroasa, dar poate va fi folositoare cuiva.
O sa ma axez pe infatisarea catorva tipuri de fotografie de produs, fara sa intru in detalii de prelucrare in aplicatii de editare grafica (Adobe Photoshop, Gimp etc). Din economie de timp, incerc sa pastrez aceste prelucrari (ca, de altfel, si procesul de captare a imaginilor) la un minim decent.
Acest minim decent include:
- corectarea temperaturii de culoare (white balance), daca este cazul
- taierea partilor nerelevante din imagine (cropping)
- rotire, daca este cazul
- ajustarea nivelelor de alb, gri si negru (instrumentul "levels" din aplicatiile de editare) - prin aceasta ajustare urmaresc obtinerea fundalului alb sau negru (dupa caz) si obtinerea contrastului dorit
- ajustarea saturatiei (marirea sau micsorarea ei, dupa caz)
- redimensionarea la marimea dorita
- sharpening utilizand metoda unsharp mask (de obicei folosesc parametrii: amount=100, radius=0.4, treshold=0, dar nu e nici o regula in aceasta privinta)
Toate aceste editari nu ar trebui sa va ia mai mult 1 minut per imagine!
Recomand utilizarea unui trepied pentru obtinerea unor imagini clare, nemiscate.
O data cu raspandirea aparatelor de fotografiat digitale, aceast gen de fotografie a devenit accesibila tuturor. O camera digitala si un trepied este tot ceea ce avem nevoie! Motivele acestei facilitari se bazeaza in principal pe capacitatea aparatelor digitale si a softurilor de editare grafica de a lucra cu surse de lumina de toate tipurile (diverse temperaturi de culoare - lumina naturala, bec tungsten, neon etc) si posibilitatea vizualizarii imediate a imaginilor obtinute si ajustarea parametrilor de fotografiere pentru corectarea eventualelor probleme de iluminare, expunere si compozitie. Mai nou, multe dintre aparatele digitale au functii avansate de genul afisarii histogramei, modul "live view", detectarea zonelor supra si sub-expuse etc
Dar de ce ar avea nevoie cineva de fotografie de produs? Cateva exemple des intalnite ar putea fi: pentru a posta imagini de calitate pe blog-uri personale, site-uri de mica publicitate si licitatie, site-uri ale micilor afaceri personale, realizarea de fluturasi si pliante publicitare, pentru imortalizarea creatiilor proprii sau ale copiilor si prietenilor (si exemplele pot continua).
In continuare o sa prezint cateva variante simple pe care le-am incercat de-a lungul timpului. Nu e o lectie de fotografie de produs si nici o metoda stiintifica riguroasa, dar poate va fi folositoare cuiva.
O sa ma axez pe infatisarea catorva tipuri de fotografie de produs, fara sa intru in detalii de prelucrare in aplicatii de editare grafica (Adobe Photoshop, Gimp etc). Din economie de timp, incerc sa pastrez aceste prelucrari (ca, de altfel, si procesul de captare a imaginilor) la un minim decent.
Acest minim decent include:
- corectarea temperaturii de culoare (white balance), daca este cazul
- taierea partilor nerelevante din imagine (cropping)
- rotire, daca este cazul
- ajustarea nivelelor de alb, gri si negru (instrumentul "levels" din aplicatiile de editare) - prin aceasta ajustare urmaresc obtinerea fundalului alb sau negru (dupa caz) si obtinerea contrastului dorit
- ajustarea saturatiei (marirea sau micsorarea ei, dupa caz)
- redimensionarea la marimea dorita
- sharpening utilizand metoda unsharp mask (de obicei folosesc parametrii: amount=100, radius=0.4, treshold=0, dar nu e nici o regula in aceasta privinta)
Toate aceste editari nu ar trebui sa va ia mai mult 1 minut per imagine!
Recomand utilizarea unui trepied pentru obtinerea unor imagini clare, nemiscate.
Sfaturi utile pentru fotografii incepatori
Tehnologica camerelor DSLR, numarul tot mai mare al optiunilor si setarilor poate fi coplesitor pentru un novice in materie de fotografie.
Una dintre cele mai mari greseli ale fotografilor amatori este aceea ca folosesc aparatul de fotografiat pe modul auto.
Astfel, imaginile ies arse de blitz, lipsite de culoare si departe de a fi bune, interesante, atragatoare.
Regleaza aparatul foto pe functia de manual si controleaza toate setarile, incepand de la nivelul de lumina pe care il ai, de momentul zilei, de anotimp si regleaza timpul de expunere pentru poze profesionale.
Cei mai multi fotografi incepatori au tendinta sa surprinda subiectul in centrul fotografiei. Una dintre reguli este cea a treimilor, care iti recomanda sa pozitionezi subiectul in una din colturile sau marginile fotografiei - in niciun caz pe mijloc.
Incearca sa fotografiezi acelasi subiect din unghiuri diferite. Este foarte posibil sa faci o fotografie unui obiect, iar cand ajungi acasa si vezi imaginea la dimensiune completa, sa realizezi ca ar fi fost mai bine sa ai aceasi fotografie dintr-un unghi diferit.
Cateva sfaturi pentru fotografii incepatori.
A. Compozitia fotografiei
Regula treimii este cea mai simpla cale de a invata sa creezi o compozitie reusita pentru poza. Tot mai multe aparate foto au grile de linii ce impart spatiul foto in 9 dreptunghiuri. Daca nu, ti le poti imagina. Cele mai reusite poze sunt cele in care subiectul este la intersectia acestor linii.
B. Compensarea expunerii
Cand folosesti un mod automat de fotografiere, camera decide singura care este expunerea potrivita si decizia nu este intotdeauna corecta. Foloseste butonul special pentru compensarea expunerii "+/-". Cand poza este prea intunecata, alege o valoare pozitiva, cand expunerea este prea mare, alege una negativa.
C. Modul corect de fotografiere
Camerele foto DSLR au doua setari importante cu care merita sa experimentezi: "S" - shutter priority, cu care poti modifica viteza cu care este facuta o poza si "A" - aperture priority, prin care decizi cata lumina intra in obiectiv.
D. Luminozitatea corecta
Sursa de lumina poate face diferenta intre o poza reusita si una de care nu esti multumit. Atunci cand subiectul pozei are soarele in spate si nu poti obtine un alt unghi, activeaza manual flash-ul pentru a elimina o parte din umbre.
E. Alegerea setarii potrivite de White Balance
Setarea White Balance afecteaza calitatea pozei in relatie cu sursa de lumina. Camera foto poate decide singura daca sursa de lumina este naturala sau artificiala pentru a reda in mod natural culorile, dar poti incerca si tu mai multi optiuni pe baza butonului dedicat.
F. Folosirea corecta a flash-ului
Cand flash-ul este folosit prea aproape de subiectul pozei, vei obtine culori prea deschise. Cea mai simpla solutie pentru a evita aceasta neplacere este sa te indepartezi si sa folosesti functia zoom. Multe camere foto permit chiar ajustarea intensitatii flash-ului, optiune pe care nu ar trebui sa o ignori.
G. Utilizarea unui difuzor flash
Pentru camerele point and shoot, poti lipi hartie cerata deschisa la culoare pe flash atunci cand acesta este prea puternic. Difuzorul flash pentru DSLR-uri consta de obicei intr-o cutie de film foto din plastic alb, care atenueaza puterea flash-ului si te ajuta sa faci pozele dorite.
H. Folosirea suportului
Monopodul si tripodul sunt in general accesorii in care investesc fotografii profesionisti, dar stabilizarea pozelor poate fi necesara si pentru fotografii aflati la inceput. Daca folosesti un DSLR cu obiectiv mare, cauta un suport potrivit pentru camera, care ii poate sustine optim greutatea.
I. Post-procesarea pozelor
Post-procesarea in multe programe grafice sau aplicatii mobile te poate ajuta sa perfectionezi pozele si sa imbunatatesti drastic fotografiile tale, dar nu conta prea mult pe ea. Un fotograf talentat stie ca pozele ies mai bine atunci cand utilizezi corect setarile camerei decat atunci cand le procesezi mai tarziu.
J. Calitatea pozelor
Chiar daca esti multumit de calitatea tehnica a pozelor tale, nu-i coplesi pe apropiati cu sute de poze. Sterge pozele cu probleme de focus sau cele in care compozitia nu este reusita, pentru a pastra si publica in retele sociale doar pozele cu adevarat reusite.
Una dintre cele mai mari greseli ale fotografilor amatori este aceea ca folosesc aparatul de fotografiat pe modul auto.
Astfel, imaginile ies arse de blitz, lipsite de culoare si departe de a fi bune, interesante, atragatoare.
Regleaza aparatul foto pe functia de manual si controleaza toate setarile, incepand de la nivelul de lumina pe care il ai, de momentul zilei, de anotimp si regleaza timpul de expunere pentru poze profesionale.
Cei mai multi fotografi incepatori au tendinta sa surprinda subiectul in centrul fotografiei. Una dintre reguli este cea a treimilor, care iti recomanda sa pozitionezi subiectul in una din colturile sau marginile fotografiei - in niciun caz pe mijloc.
Incearca sa fotografiezi acelasi subiect din unghiuri diferite. Este foarte posibil sa faci o fotografie unui obiect, iar cand ajungi acasa si vezi imaginea la dimensiune completa, sa realizezi ca ar fi fost mai bine sa ai aceasi fotografie dintr-un unghi diferit.
Cateva sfaturi pentru fotografii incepatori.
A. Compozitia fotografiei
Regula treimii este cea mai simpla cale de a invata sa creezi o compozitie reusita pentru poza. Tot mai multe aparate foto au grile de linii ce impart spatiul foto in 9 dreptunghiuri. Daca nu, ti le poti imagina. Cele mai reusite poze sunt cele in care subiectul este la intersectia acestor linii.
B. Compensarea expunerii
Cand folosesti un mod automat de fotografiere, camera decide singura care este expunerea potrivita si decizia nu este intotdeauna corecta. Foloseste butonul special pentru compensarea expunerii "+/-". Cand poza este prea intunecata, alege o valoare pozitiva, cand expunerea este prea mare, alege una negativa.
C. Modul corect de fotografiere
Camerele foto DSLR au doua setari importante cu care merita sa experimentezi: "S" - shutter priority, cu care poti modifica viteza cu care este facuta o poza si "A" - aperture priority, prin care decizi cata lumina intra in obiectiv.
D. Luminozitatea corecta
Sursa de lumina poate face diferenta intre o poza reusita si una de care nu esti multumit. Atunci cand subiectul pozei are soarele in spate si nu poti obtine un alt unghi, activeaza manual flash-ul pentru a elimina o parte din umbre.
E. Alegerea setarii potrivite de White Balance
Setarea White Balance afecteaza calitatea pozei in relatie cu sursa de lumina. Camera foto poate decide singura daca sursa de lumina este naturala sau artificiala pentru a reda in mod natural culorile, dar poti incerca si tu mai multi optiuni pe baza butonului dedicat.
F. Folosirea corecta a flash-ului
Cand flash-ul este folosit prea aproape de subiectul pozei, vei obtine culori prea deschise. Cea mai simpla solutie pentru a evita aceasta neplacere este sa te indepartezi si sa folosesti functia zoom. Multe camere foto permit chiar ajustarea intensitatii flash-ului, optiune pe care nu ar trebui sa o ignori.
G. Utilizarea unui difuzor flash
Pentru camerele point and shoot, poti lipi hartie cerata deschisa la culoare pe flash atunci cand acesta este prea puternic. Difuzorul flash pentru DSLR-uri consta de obicei intr-o cutie de film foto din plastic alb, care atenueaza puterea flash-ului si te ajuta sa faci pozele dorite.
H. Folosirea suportului
Monopodul si tripodul sunt in general accesorii in care investesc fotografii profesionisti, dar stabilizarea pozelor poate fi necesara si pentru fotografii aflati la inceput. Daca folosesti un DSLR cu obiectiv mare, cauta un suport potrivit pentru camera, care ii poate sustine optim greutatea.
I. Post-procesarea pozelor
Post-procesarea in multe programe grafice sau aplicatii mobile te poate ajuta sa perfectionezi pozele si sa imbunatatesti drastic fotografiile tale, dar nu conta prea mult pe ea. Un fotograf talentat stie ca pozele ies mai bine atunci cand utilizezi corect setarile camerei decat atunci cand le procesezi mai tarziu.
J. Calitatea pozelor
Chiar daca esti multumit de calitatea tehnica a pozelor tale, nu-i coplesi pe apropiati cu sute de poze. Sterge pozele cu probleme de focus sau cele in care compozitia nu este reusita, pentru a pastra si publica in retele sociale doar pozele cu adevarat reusite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)