Cel care fotografiaza trebuie sa invete sa controleze si sa manipuleze lumina. Pentru a face acest lucru are la indemana cativa parametri cu care sa se “joace”:
Diafragma – orificiu cu diametru variabil care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic Timp de Expunere – durata de timp in care senzorul este expus luminii
Sensibilitatea Senzorului - determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa
- Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil. Modificarea diafragmei (A – aperture) conduce la marirea sau micsorarea orificiului permiţând astfel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv.
Diafragma se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. Asadar, daca avem o deschidere de 25 mm la o distanta focala de 50 mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica nu se mai specifica “diafragma unu pe doi”, ci se specifica doar numitorul, adica “diafragma doi”.
Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64 fiecare valoare reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. Exista si aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa. De exemplu o diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2.
Atenţie, 1 este deschiderea cea mai largă ! Deci, când vorbim de o diafragmă mare avem în vedere o valoare mică şi viceversa.
Cu cât un obiectiv permite o deschidere mai mare a diafragmei cu atât spunem despre acel obiectiv că este mai luminos, iar acest lucru este un criteriu foarte important în aprecierea calităţii lui.
- Timpul de expunere este timpul in care senzorul este expus luminii.
Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul obturatorului. Obturatorul este acel dispozitiv care, prin deschidere, permite pătrunderea luminii necesară pentru expunerea senzorului.
Obturatorul este constituit din două perdele, dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap. În repaus doar una dintre ele acopera pelicula. În urma declanşării, ele se deplasează una în urma celeilalte, la foarte mica distanţă, descoperind astfel, în mod egal, senzorul.
De ce două perdele şi nu una singură care să se deschidă şi apoi să se închidă ? Răspunsul e simplu. Dacă ar fi o singură perdea ce s-ar deschide de la stânga la dreapta, să zicem, partea din stânga a peliculei ar fi expusă mai mult timp decât cea din dreapta deoarece aceasta ar fi expusă şi când perdeaua ar ajunge la jumatatea “drumului” şi încă mai acoperă jumătatea dreaptă. Dacă punem la socoteală şi “drumul” înapoi al perdelei (deci de la dr. la st.), decalajul se accentuează pe acelaşi raţionament. Am obţine astfel o fotografie jumătate expusă corect, jumătate supra/subexpusă.
Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc.
De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din lumina admisa intr-un timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.
- Sensibilitatea senzorului determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).
Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400
DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39
GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800
Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO, ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori mai mic.
Expunerea
Rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei, a timpului de expunere şi, respectiv, sensibilitatea senzorului poarta numele de expunere.
Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină şi a timpului în care această lumină impresioneaza senzorul astfel încât să obţinem o imagine corectă. Astfel, pentru o expunere corecta unui timp de expunere îi corespunde o anumită deschidere a diafragmei. Deschiderea sau închiderea diafragmei cu o treaptă faţă de valoarea corectă, fără a modifica şi timpul de expunere duce la supraexpunerea, respectiv subexpunerea imaginii.
Acest lucru nu înseamnă că pentru aceleaşi condiţii de iluminare nu putem folosi decât un singur timp de expunere (respectiv o singură diafragmă). Putem alege între mai multe combinaţii (perechi) de diafragmă/timp de expunere functie de rezultatul dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu