Cum devii fotograf profesionist

Fotograful profesionist refuză să facă poze de amintire, are principii. Caută ceva mai important, celelalte trei, probabil pe toate trei, în această ordine. Aşa e construit omul, astea trei sunt şi valorile societăţii de astăzi, deci totul se potriveşte perfect. Asta e viaţa, unii trăiesc din amintiri şi pierd, alţii câştigă renume, bani, femei. Probabil ultimii sunt cei mai fericiţi. În cazul fotografelor în loc de femeie se înţelege bărbat.

1. Renume
Fotograful profesionist este un om foarte important. El creează vedetele, din oameni proşti. El creează imaginea politicienilor care sunt aleşi în funcţii importante. El creează personalităţile acestei lumi, desigur, de cele mai multe ori nu singur, ci în echipă cu artistul PR, artistul marketing, cu artistul make up şi artistul retuşator. El decide în locul poporului, ce e frumos şi ce e la modă. Un asemenea om important trebuie să aibă un renume pe măsură.

2. Educaţie
Fotograful pro este autodidact sau supereducat.
Autodidactul a creat lumea lui de basm din nimic, din neant. Tot ce a realizat a realizat cu forţele proprii, neajutat de nimeni. El este un creator. N-are profesori, n-are maeştrii, pentru că n-are voie să aibă, şi n-are nici fotografi preferaţi. În cel mai rău caz poate să aibă vreun idol, dar numai din fotografii decedati sau dispăruţi din viaţa artistică. Cel mai bine e să-l pomenească pe Ansel Adams. Nu cumva să amintească însă de vreun fotograf care e încă pe vârf, că va fi comparat cu el şi va avea de pierdut.
Fotograful profesionist supereducat pare mai învăţat decât talentat, creează impresia de excelent meseriaş care duce jobul la capăt fără surprize neplăcute. Are studii tari în specialitate, cel puţin superioare. Dacă este mai bazat, are diplomă din State, de la o şcoală de rangul "World Photography School" sau "New York Institute of Photography". Astea sună foarte bine, şi oricum oamenii nu ştiu ce se află în spatele lor. În afară de şcoală fotograful pro supereducat a mai participat la numeroase conferinţe şi workshopuri, cu titluri foarte importante, ca "Totul despre fotografie" ţinut de un domn EFIAP sau "Psihologia substratului 3 în arta fotografică contemporană" organizat de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România.

3. Alegerea subiectelor
Fotograful profesionist nu trebuie să se teamă de subiectele iubite de popor: peisaje frumoase, animale, nud, vedete, sânge. Chiar ar fi recomandat să abordeze una din aceste genuri. Însă nu trebuie să uite că fotograful profesionist este multilateral dezvoltat şi se pricepe la toate genurile de fotografie, deci oricât de tare s-ar profila, e bine să nu refuze escapade în alte genuri, prin asta demonstrând doar măiestrie.
Dacă nu are chef să pătrundă în alte genuri, trebuie măcar să creeze senzaţia asta. Poate liniştit să numească "Reportaj" o serie de nuduri printre ruine şi să găsească un prieten care să-i scrie o critică despre genialitatea artistică a transhumanţei metodelor specifice jurnalismului în fotografia artistică de nud, lucru care se întâmplă prima dată la nivel naţional şi internaţional, această premieră înscriind artistul între cei mai mari artisti vizuali ai momentului.

4. Formarea opiniei
Fotograful profesionist trebuie să aibă părere despre cât mai multe lucruri şi trebuie să-şi spună părerea de cât mai multe ori. La televizor, la radio, pe forumuri, pe bloguri. Trebuie să aibă grijă însă să nu atace la persoană, să expună doar laudele cu nume, criticile să le formuleze doar aşa la general: "unii..." sau "alţii...", fără să supere pe nimeni. Este extrem de important ca fotograful profesionist să nu aibă duşmani.
Fotograful trebuie să aibă fani şi fan club. Trebuie să organizeze întâlniri cu fanii, numite "ieşiri fotografice", în care să meargă la pozat împreună, ca discipolii să vadă cum pozează maestrul, cum verifică histograma şi cum îşi pune filtrul.
Dacă are destui fani, fotograful poate să organizeze aceste ieşiri şi pe bani, şi să le numească workshopuri. La workshopuri poate să-i înveţe trucurile prin care a devenit el artist. Asta îi interesează pe oameni, reţete simple şi sigure. Sau, dacă artistul este într-adevăr mare artist, poate să le dezvăluie toate secretele fotografiei universale într-o expunere de trei ore, după care la o ieşire fotografică de două ore să exemplifice cele expuse, realizând fotografia secolului.
Culmea carierei de fotograf este momentul în care ajunge vedetă. Un fotograf vedetă trebuie să se comporte conform statutului său, să se pupe cu celelalte vedete, să vorbească mai afectat, să se îmbrace mai personalizat, să fotografieze cu ochelari de soare pe ochi, să dea interviuri ori de câte ori poate. Viaţa lui privată să fie subiectul numeroaselor articole din presa de scandal, articole bine regizate de către departamentul de imagine al artistului şi date pomană presei însetate de senzaţii. Artistul o să mai aibă rubrică permanentă într-o revistă de femei sau la o televiziune privată, rubrică la care principala atractie să fie artistul însuşi, şi pe cât posibil şi titlul rubricii să fie numele lui.

5. Look
Artistul este un dur. Dacă nu este un dur, trebuie să-şi creeze imaginea de dur, ori prin aspect (musculos sau îmbrăcat milităreşte), ori prin comportament agresiv sau limbaj corespunzător. Asta o să-l ajute să domine relaţiile lui cu oamenii din jur şi să evite astfel să pară fraier şi să fie păcălit, eventual şi la bani.