Fotografie - Notiuni de baza

Cel care fotografiaza trebuie sa invete sa controleze si sa manipuleze lumina. Pentru a face acest lucru are la indemana cativa parametri cu care sa se “joace”:

Diafragma – orificiu cu diametru variabil care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic Timp de Expunere – durata de timp in care senzorul este expus luminii
Sensibilitatea Senzorului - determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa

- Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil. Modificarea diafragmei (A – aperture) conduce la marirea sau micsorarea orificiului permiţând astfel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv.

Diafragma se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. Asadar, daca avem o deschidere de 25 mm la o distanta focala de 50 mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica nu se mai specifica “diafragma unu pe doi”, ci se specifica doar numitorul, adica “diafragma doi”.

Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64 fiecare valoare reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. Exista si aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa. De exemplu o diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2.

Atenţie, 1 este deschiderea cea mai largă ! Deci, când vorbim de o diafragmă mare avem în vedere o valoare mică şi viceversa.

Cu cât un obiectiv permite o deschidere mai mare a diafragmei cu atât spunem despre acel obiectiv că este mai luminos, iar acest lucru este un criteriu foarte important în aprecierea calităţii lui.

- Timpul de expunere este timpul in care senzorul este expus luminii.
Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul obturatorului. Obturatorul este acel dispozitiv care, prin deschidere, permite pătrunderea luminii necesară pentru expunerea senzorului. Obturatorul este constituit din două perdele, dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap. În repaus doar una dintre ele acopera pelicula. În urma declanşării, ele se deplasează una în urma celeilalte, la foarte mica distanţă, descoperind astfel, în mod egal, senzorul.

De ce două perdele şi nu una singură care să se deschidă şi apoi să se închidă ? Răspunsul e simplu. Dacă ar fi o singură perdea ce s-ar deschide de la stânga la dreapta, să zicem, partea din stânga a peliculei ar fi expusă mai mult timp decât cea din dreapta deoarece aceasta ar fi expusă şi când perdeaua ar ajunge la jumatatea “drumului” şi încă mai acoperă jumătatea dreaptă. Dacă punem la socoteală şi “drumul” înapoi al perdelei (deci de la dr. la st.), decalajul se accentuează pe acelaşi raţionament. Am obţine astfel o fotografie jumătate expusă corect, jumătate supra/subexpusă.

Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc.
De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din lumina admisa intr-un timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.

- Sensibilitatea senzorului determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).

Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400
DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39
GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800

Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO, ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori mai mic.
Expunerea Rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei, a timpului de expunere şi, respectiv, sensibilitatea senzorului poarta numele de expunere.

Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină şi a timpului în care această lumină impresioneaza senzorul astfel încât să obţinem o imagine corectă. Astfel, pentru o expunere corecta unui timp de expunere îi corespunde o anumită deschidere a diafragmei. Deschiderea sau închiderea diafragmei cu o treaptă faţă de valoarea corectă, fără a modifica şi timpul de expunere duce la supraexpunerea, respectiv subexpunerea imaginii. Acest lucru nu înseamnă că pentru aceleaşi condiţii de iluminare nu putem folosi decât un singur timp de expunere (respectiv o singură diafragmă). Putem alege între mai multe combinaţii (perechi) de diafragmă/timp de expunere functie de rezultatul dorit.

Verificare Aparat Foto DSLR SH

Se merita achizitionat un DSLR nou sau un DSLR Second Hand?
Foarte greu sa iei o decizie.

In general dilema Aparat Foto NOU sau SH o au incepatorii, cei care vor sa treaca de la un aparat compact la DSLR sau cei care sunt la faza de cumparare a primului aparat foto. Pentru cei care detin deja un DSLR, de generatie mai veche, decizia este mai usor de luat: stiu ce vor de la un aparat si stiu ce buget au alocat pentru achizitie.

Dilema NOU vs SH este definita de 2 mari probleme:
- Uzura echipamentului SH
- Pretul

In randurile urmatoare am sa incerc sa prezint cateva opinii personale privind aceasta decizie.

1. Intrebarea fireasca la achizitionarea unui produs SH este: daca iau teapa? Daca se strica dupa ce il cumpar? Daca are defecte ascunse? Nu are garantie, ce ma fac daca se defecteaza?

Sunt cazuri și cazuri... majoritatea care nu tin de utilizatorul initial sau de buna lui credinta, de exemplu, D7000 – un aparat foarte performant dar dupa spusele unora cu multe probleme: pete de ulei pe senzor, decalibrare etc, la fel D600 sau D800 – LCD cu tenta verde, praf sau ulei pe senzor.  Pe de alta parte exista D80-uri cu 180.000 cadre inca in functiune, D700-uri cu peste 200.000... cum la fel exista cazuri de shutter-e cu erori dupa cateva mii de cadre. Probabil  se aplica aproximativ acelasi rationament de la electronicele cu mai putine parti mecanice: daca nu da erori in primele saptamani de functionare, va tine mult si bine, altfel reparatiile sunt inevitabile.

Bineanteles, poti reduce riscurile printr-o verificare atenta a produsului ce urmeaza a fi achizitionat. Inainte de merge sa vezi un aparat SH informeaza-te asupra vanzatorului, asupra posibilelor defecte ascunse cunoscute ale aparatului in cauza, discuta cu cineva care are experienta, eventual mergi cu cineva care sa stie la ce sa se uite (mai multe detalii privind testarea sunt date mai jos).

2. Urmatoarea intrebare logica este legata de pret. De ce sa dau aceeasi bani pe un DSLR mai vechi in loc sa cumpar unul nou?

Raspunsul este relativ simplu: la aceeasi bani poti achizitiona SH un DSLR dintr-o clasa superioara. De exemplu cu 1500 ron poti cumpara un D90 sh sau un D3100 nou – eu as alege intotdeuna D90-ul. La DSLR-uri uzura morala este mult mai lenta decat la un bridge/compact si valoarea le scade mai lent in timp. Chiar si un D40 aparut prin 2006, care in 2008 se putea cumpara nou cu aproximativ 1400 ron (kit), si acum aproape 6 ani mai tarziu, second inca se mai vinde cu 600-700 ron daca e in stare foarte buna .


Inainte de a lua o decizie finala raspunde-ti insa la o intrebare: Ce am sa fac cu acest DSLR?

- Daca il cumperi pentru a fi utilizat ca un compact (obiectiv de kit, mod auto) – ia-ti un D3100, D5100 – nou sau SH, tot aia. Sunt aparate recent aparute, putin probabil sa aibe uzura foarte mare si in general le gasesti cu garantie valabila inca ceva timp de acum incolo.
- Daca il cumperi pentru a explora lumea fotografiei – ia-ti un SH gen D90, D300, D300s, D7000  si uita de D3100, D3000
- Daca esti pasionat si nu stai bine cu finantele – SH (D200, D80, D90, D300, D300s) si obiective tot SH


Ca o concluzie, la aceeasi bani se merita un SH de clasa superioara in defavoarea unui entry level nou. Aceasta este opinia mea, nu este o regula si fiecare isi va baza alegerile viitoare pe propriile calcule si raspunsuri la intrebarile de mai sus.


Cum/ce verifici cand cumperi un aparat foto DSLR second hand?

Estetica - Te uiti cu atentie la starea exterioara, in colturi, la montura, patina de blitz (daca ai posibilitatea verifica-l cu un blitz extern), cauciucuri, usita de la compartimentul acumulatorului. Verifici de fisuri sau semne de scapat pe jos. Acorda timp, nu te grabi. Inspectia sa nu fie sumara, mai ales daca nu ai ochiul format pt semnele de uzura clasice.

Functionalitatea - Verifici functionalitatea tuturor butoanelor, rotitelor si joystick-urilor. Verifici functionarea blitzului, viata acumulatorului (din meniu), conexiunea USB, incarcatorul si orice alt accesoriu cu care se livreaza. Uita-te la eventuale urme de surubelnilta pe suruburi. Daca a fost desfacut (mai ales de nepriceputi), nu merita investitia. Pune un obiectiv pe camera si verifica ca exista comunicatie intre obiectiv si camera.

Actele de provenienta - Ceri actele originale pt a verifica provenienta aparatului si/sau valabilitatea garantiei. Daca nu le are atunci macar cutia originala. Daca nu e nici asta poate fi ceva suspect (dar nu obligatoriu).

Numarul de cadre – numarul de cadre se verifica cu programe de calculator, foarte popular fiind  OpandaIEXIF

Obturatorul - Faci cateva cadre la timpul de expunere minim al aparatului, cu cerul sau altceva luminos (1/4000, 1/8000 functie de aparat). Fotografiile trebuie sa fie fara dungi negre care acopera partial cadrul. De asemenea faci cateva cadre in rafala.

Hot/dead pixel - Cu capacul pe obiectiv, cu aparatul si obiectivul setate pe M (manual) se face o fotografie cu capacul pus la obiectiv, timp de expunere 1-2 secunde, ISO 800-1600. Descarci fotografia in calculator si o analizezi la 100% atent pentru detectarea de pixeli defecti. Daca imi amintesc bine  punctele colorate sunt pixeli „hot” iar punctele negre sunt pixelii morti. Daca nu ai posibilitatea sa verifici imaginea pe PC, o poti analiza si pe display-ul aparatului, folosind functii zoom.  Prezenta unui numar mic de astfel de pixeli defecti nu este o problema grava, ei pot fie sa nu apara in fotografii fie pot fi corectati la postprocesare. De asemenea, unii dintre ei pot fi „rezolvati” la service.

Exemplu de praf pe senzor - Click pe poza de mai jos







Praf pe senzor – Se face o fotografie la cerul senin sau o suprafata alba la o diafragma cat mai inchisa (f18 - f22 - f36). Fotografia se analizeaza in calculator la 100% sau pe display-ul aparatului cu zoom. Aparitia punctelor inchise la culoare indica prezenta prafului pe senzor. Daca aceste puncte nu apar la diafragme deschise, sub f16, nu reprezinta o problema foarte grava, se poate trai cu ele. De asemenea, praful de pe senzor poate fi curatat atat acasa (recomandat doar celor care stiu) sau la service autorizat.


O parte din aceste aspecte pot fi verificate si inainte de a vizualiza aparatul: cereti vanzatorului sa va trimita fotografii ale aparatului (detalii la colturi, cauciucuri, butoane) si fotografii facute cu apartul (cereti fotografii facute inainte de fi trimise, cu EXIF. Cereti fotografii normale, fotografii ale unor suprafete deschise la culoare sau la cer senin realizate la diafragme inchise, fotografii cu capacul pus pe obiectiv).  Astfel va puteti face o idee asupra apartului inainte de a va intalni cu vanzatorul. Aceste verificari nu elimina necesitatea verificarii directe a aparatului in momentul cumpararii.

Istoria CANON

Canon este o corporație japoneză cu sediul la Tokyo, ce este listată pe Tokyo Stock Exchange. Compania este fondată la data de 10 august 1937. Canon produce și comercializează produse optice, inclusiv camere foto și video, imprimante și copiatoare.

Între anii 1997 - 2006 compania a fost pe locurile doi sau trei în topul companiilor care au cele mai multe patente anual în Statele Unite.

Câteva dintre cele mai cunoscute invenții Canon: aparatele foto IVSB – primele de pe piața din Statele Unite, copiatoarele personale, calculatoarele electronice cu 10 taste și primele aparate foto cu expunere automata SLR.


Pe 15 septembrie 1947, The Precision Optical Industry Co., Ltd isi schimba numele in Canon Camera Co., Ltd. Dupa acest pas, singurul nume care unea compania, Canon, a fost folosit pentru toate produsele fabricate de ei, pe intreaga piata mondiala, fie ele aparate sau obiective.
Presedintele companiei din acea vreme, Takeshi Mitarai, a facut o deplasare in Statele Unite ale Americii in august 1950, pentru a cerceta tendintele pietei dar si pentru a stabili oportunitati de realizare a unei retele de vanzari.  A purtat discutii cu companiile Bell si Hawel, dar din pacate incercarea s-a dovedit in zadar.

S-a lovit de o bariera psihologica, de o trauma a razboiului: aparatele Canon nu puteau fi acceptate pe piata Americana, indiferent cat de bune erau, atat timp cat proveneau din Japonia. Un al doilea motiv de respingere a tinut de structurile din lemn ale fabricilor Canon, care erau expuse foarte usor incendiilor.  Imediat a fost luata hotararea de a construe o fabrica noua, cumparand terenul fostei fabrici Fuji Aviation Instruments Co., Ltd., situate intr-un cartier din Tokyo. Era anul 1851, cand noua fabrica construita din materiale moderne era terminate, avand multe facilitati.


La aniversarea a 30 de ani de existenta, in 1967, presedintele Mitrai declara: Pentru a pune bazele prosperitatii companiei, trebuie sa testam cu maine noastre produsele pe care le fabricam si sa le facem mai bune. In acest timp, trebuie sa incurajam exportul.
Cuvintele au devenit din acel moment un slogan pentru companie, In 1960 Canon a intrat pe piata produselor electronice cu calculatoare si copiatoare.

Canon s-a adaptat rapid cererii pietei si a intrat in sfera camerelor de filmat cu Canon Cine 8T, in noiembrie 1955, iar in 1964 cu Canon Cineziim 512m ditata cu un obiectiv f/1.2

Pentru a realize un salt inainte ca producator de chippamente de imagine si procesare a informatiei, numele companiei a fost transformat in martie 1969 in Canon Inc. Mesajul reclamelor era Lumina si electronicele va conecteaza viitorul.

Incepand cu 1964m canon a pornit pe un nou drum cu scopul de a dezvolta aparatele SLR, Dupa cinci ani de eforturi, cercetarile specialistilor s-au concretizat in celebrul aparat F-1, aparut in martie 1971. F-1 s-a consacrat drept cel mai glorios aparat in aceasta istorie.

Construit exclusive pentru profesionisti, F-1 a incercat sa satisfaca pretentiile acestora, prin multiple functii. Mai mult, 180 de accesorii, incluzand obiective si filter erau disponibile pentru acest aparat.
         F-1 s-a dovedit durabil si extreme de performant, chiar in conditii grele, castigand astfel popularitate in randul profesionistilor. F01 a fist aoaratul official al Jocurilor Olimpice de Vara de la Montreal (Canada) din 1976 precum si la Jocurile Olimpice de Iarna de la Lake Placid (USA) din 1980.
Pe baza tehnologiei lui F-1, in august 1972 compania a dezvoltat sistemul High Speed Motor Drive Camera cu o viteza de noua imagini pe secunda.
In sfera compactelor, canon a continuat cu seria Canonet, prin modelul QL 17, stability in topuri pentru o perioada de zece ani, la fel ca G-III 17, acesta din urma fiind vandut in peste 1.2 milioane de unitati.


In  1976 midelul AE-1 a iesit la rampa ca primul aparat SLR cu autoexpunere si dotat cu unitati centrale de procesare, In aceeasi vreme a aparut noua serie de obiective  FD cu o montura inovativa.
Varful topului aparatelor SLR a fost ocupat in 1981 de  New F-1. Acesta  avea incorporate un microcomputer care il facea mult mai puternic decat oricare alt concurrent. Dupa doi ani, Canon producea deja seria T si acea un prt oe masura performantelor. Seria a inclus modelele T50, T70, T80 si a culminat cu T90 in februarie 1986.
Canon se poate lauda si cu primul obiectiv cu autofocalizare. AF35M (Autoboy) care a fost pe piata incepand cu noiembrie 1979, Caracteristuca era ca sustemul AF prin infrarosu care localiza si in intuneric.


Noua generatie EOS
In primavera lui 1085, Minolta vine pe piata cu Minolta a-7000, iar Nikon cu F-501 dupa numai un an. Canon lucra deja la proiectul EOS (Electro Optical System), astfel ca la aniversare a 50 de ani efortul a fost pructificat prin EOS 650, in martie 1986. 
La acest aparat, Canon a folosit pentru prima data un system original numic BASIS (Base-stored Image Sensor) un sensor de inalta sensibilitate pentru focalizare. In 1989 apare EOS-1, stindarul liniei EOS. 
Dupa cinci ani, acesta este urmat de EOS-1N. Avea cinci puncte pentru sistemul de autofocalizare si 16 zone de masurare. 

Prima jumatate a anilor 90 a fost o perioada de tranzitie de la apatele clasice catre sfera camerelor video bazate pe formatul DV. Productia camerelor SV a fost oprita in 1992, lasand loc aparatelor digitale. In iunie 1996 apare  PowerWhot 600, primul a aparat foto digital. Aceasta este una dintre cele mai importante frontiere trecute de Canon in favoarea pietei. 

Tehnologia EOS - Electro Optical System - presupune acţionarea electrică a lentilelor de focus ale unei camere foto cu ajutorul unor "motoraşe", care le permit să focalizeze exact şi să se oprească exact acolo unde imaginea este mai clară.

EOS a fost introdusă de Canon în 1987 pe camera Canon EOS 650, iar prima cameră complet digitală produsă de Canon cu tehnologie EOS SLR a fost D 30 în anul 2000. Practic EOS înseamnă posibilitatea de a face poza clară şi corectă dintr-o simplă apăsare de buton.  


CUM SE FABRICA CANON, VEDETI IN CLIPUL PREZENTAT MAI JOS

Poze Profesionale - Fotografii Profesionale - Fotograf - Fotograf Profesionist aparate foto

Aparat foto profesional

Nu ştiţi ce cameră foto poate răspunde necesităţilor voastre? 

PRIMII PASI:

A. Notaţi care este scopul vostru principal. De ce anume aveţi nevoie de o cameră foto? Dacă tot ceea ce vreţi să fotografiaţi sunt imagini din vacanţă sau plimbări ocazionale, ieşiri cu familia sau prietenii, atunci o cameră foto digitală ieftină este ceea ce aveţi nevoie.

B. Notaţi de câte ori credeţi că veţi folosi camera foto. Cu cât mai des o veţi folosi, cu atât mai mult veţi dori să faceţi un upgrade al acesteia.

C. Notaţi ce buget deţineţi pentru a cumpăra aparatul foto. Este cea mai bună metodă de a evalua calitatea camerei foto pe care o veţi putea cumpăra. Nu vă temeţi dacă veţi depăşi bugetul iniţial – veţi avea astfel o cameră mai performantă şi care va ţine mai mult timp.
Decideţi dacă doriţi un aparat foto digital de tipul compact sau un DSLR.



Care este diferenţa dintre un point and shoot şi un DSLR?
Aşa cum se poate deduce din denumire, point and shoot este un aparat foto pe care îl îndreptaţi către subiectul pe care doriţi să îl fotografiaţi, apăsaţi pe declanşator şi realizaţi cadrul. Fără prea multe bătăi de cap, aparatul având presetări ce vă vor uşura munca, cu minusurile lor în ceea ce priveşte calitatea imaginii realizate.
Pe de altă parte, un DSLR este un aparat foto profesional (sau semi-pofesional), unde aveţi posibilitatea schimbării obiectivului, putându-i adăuga, după caz, un obiectiv macro, pentru close-up, sau un telezoom, pentru fotografii de la distanţă. La acest tip de aparat aveţi şi posibilitatea să alegeţi deschiderea diafragmei, timpul de expunere dorit, a sensibilităţii ISO etc. 
Hotărâţi-vă ce vă doriţi cu adevărat: fotografiile pe care vreţi să le realizaţi se ridică la pretenţiile pe care le oferă o cameră foto DSLR? Nu uitaţi că un DSLR este mult mai scump decât o simpla camera foto compact (diferenţa de preţ depăşeşte 1000 / 1500 lei).

- Dacă fotografia este un hobby, puteţi cumpăra o camera foto compact cu setări mai avansate, în care să aveţi posibilitatea să învăţaţi elementele de bază, până când veţi considera că e timpul pentru un DSLR. În plus, este mult mai ieftin un compact.



SFATURI UTILE:
Dacă fotografia nu este un hobby, atunci, mulţumiţi-vă cu un aparat ieftin şi simplu, fără să cheltuiţi inutil banii pe un DSLR pe care nu îl veţi utiliza prea des.
Comparaţi produsele şi mărcile pe care doriţi să le achiziţionaţi. Sunt foarte multe site-uri de profil, forumuri în care utilizatorii semnalează minusurile şi plusurile aparatelor respective. Utilizaţi aceste informaţii în folosul vostru.
Nu uitaţi să includeţi în bugetul iniţial şi accesoriile: cureaua, care uneori nu este inclusă în pachetul de bază, o geantă în care veţi ţine aparatul, cardul de memorie (de preferat un card cu o viteză cât mai mare) etc. De asemenea, atenţie când vă alegeţi un DSLR: marea majoritate a aparatelor profesionale se vând doar body, ceea ce înseamnă că va trebui să vă cumpăraţi un obiectiv separat, căutaţi, de regulă, un kit complet cameră plus obiectiv. aparate foto

Fotografia de produs

Nu cu mult timp in urma, fotografia de produs era un gen al fotografiei abordabil doar de catre profesionisti. Pe vremea utilizarii exclusive a aparatelor foto "pe film", nu era la indemana oricui procurarea si utilizarea echipamentului necesar pentru realizarea fotografiilor de produs de o calitate decenta. Nu vreau sa intru in detalii istorice, dar, principial, dificultatile constau in procurarea de filme speciale dedicate utilizarii in lumina tungsten (bec), filtre de corectie a temperaturii de culoare, exponometre pentru stabilirea expunerii corecte, prelucrari speciale de laborator etc.


O data cu raspandirea aparatelor de fotografiat digitale, aceast gen de fotografie a devenit accesibila tuturor. O camera digitala si un trepied este tot ceea ce avem nevoie! Motivele acestei facilitari se bazeaza in principal pe capacitatea aparatelor digitale si a softurilor de editare grafica de a lucra cu surse de lumina de toate tipurile (diverse temperaturi de culoare - lumina naturala, bec tungsten, neon etc) si posibilitatea vizualizarii imediate a imaginilor obtinute si ajustarea parametrilor de fotografiere pentru corectarea eventualelor probleme de iluminare, expunere si compozitie. Mai nou, multe dintre aparatele digitale au functii avansate de genul afisarii histogramei, modul "live view", detectarea zonelor supra si sub-expuse etc

Dar de ce ar avea nevoie cineva de fotografie de produs? Cateva exemple des intalnite ar putea fi: pentru a posta imagini de calitate pe blog-uri personale, site-uri de mica publicitate si licitatie, site-uri ale micilor afaceri personale, realizarea de fluturasi si pliante publicitare, pentru imortalizarea creatiilor proprii sau ale copiilor si prietenilor (si exemplele pot continua).

In continuare o sa prezint cateva variante simple pe care le-am incercat de-a lungul timpului. Nu e o lectie de fotografie de produs si nici o metoda stiintifica riguroasa, dar poate va fi folositoare cuiva.

O sa ma axez pe infatisarea catorva tipuri de fotografie de produs, fara sa intru in detalii de prelucrare in aplicatii de editare grafica (Adobe Photoshop, Gimp etc). Din economie de timp, incerc sa pastrez aceste prelucrari (ca, de altfel, si procesul de captare a imaginilor) la un minim decent.
Acest minim decent include:
- corectarea temperaturii de culoare (white balance), daca este cazul
- taierea partilor nerelevante din imagine (cropping)
- rotire, daca este cazul
- ajustarea nivelelor de alb, gri si negru (instrumentul "levels" din aplicatiile de editare) - prin aceasta ajustare urmaresc obtinerea fundalului alb sau negru (dupa caz) si obtinerea contrastului dorit
- ajustarea saturatiei (marirea sau micsorarea ei, dupa caz)
- redimensionarea la marimea dorita
- sharpening utilizand metoda unsharp mask (de obicei folosesc parametrii: amount=100, radius=0.4, treshold=0, dar nu e nici o regula in aceasta privinta)

Toate aceste editari nu ar trebui sa va ia mai mult 1 minut per imagine!

Recomand utilizarea unui trepied pentru obtinerea unor imagini clare, nemiscate. aparate foto

Cum devii fotograf profesionist

Fotograful profesionist refuză să facă poze de amintire, are principii. Caută ceva mai important, celelalte trei, probabil pe toate trei, în această ordine. Aşa e construit omul, astea trei sunt şi valorile societăţii de astăzi, deci totul se potriveşte perfect. Asta e viaţa, unii trăiesc din amintiri şi pierd, alţii câştigă renume, bani, femei. Probabil ultimii sunt cei mai fericiţi. În cazul fotografelor în loc de femeie se înţelege bărbat.



1. Renume
Fotograful profesionist este un om foarte important. El creează vedetele, din oameni proşti. El creează imaginea politicienilor care sunt aleşi în funcţii importante. El creează personalităţile acestei lumi, desigur, de cele mai multe ori nu singur, ci în echipă cu artistul PR, artistul marketing, cu artistul make up şi artistul retuşator. El decide în locul poporului, ce e frumos şi ce e la modă. Un asemenea om important trebuie să aibă un renume pe măsură.

2. Educaţie
Fotograful pro este autodidact sau supereducat.
Autodidactul a creat lumea lui de basm din nimic, din neant. Tot ce a realizat a realizat cu forţele proprii, neajutat de nimeni. El este un creator. N-are profesori, n-are maeştrii, pentru că n-are voie să aibă, şi n-are nici fotografi preferaţi. În cel mai rău caz poate să aibă vreun idol, dar numai din fotografii decedati sau dispăruţi din viaţa artistică. Cel mai bine e să-l pomenească pe Ansel Adams. Nu cumva să amintească însă de vreun fotograf care e încă pe vârf, că va fi comparat cu el şi va avea de pierdut.
Fotograful profesionist supereducat pare mai învăţat decât talentat, creează impresia de excelent meseriaş care duce jobul la capăt fără surprize neplăcute. Are studii tari în specialitate, cel puţin superioare. Dacă este mai bazat, are diplomă din State, de la o şcoală de rangul "World Photography School" sau "New York Institute of Photography". Astea sună foarte bine, şi oricum oamenii nu ştiu ce se află în spatele lor. În afară de şcoală fotograful pro supereducat a mai participat la numeroase conferinţe şi workshopuri, cu titluri foarte importante, ca "Totul despre fotografie" ţinut de un domn EFIAP sau "Psihologia substratului 3 în arta fotografică contemporană" organizat de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România.

3. Alegerea subiectelor
Fotograful profesionist nu trebuie să se teamă de subiectele iubite de popor: peisaje frumoase, animale, nud, vedete, sânge. Chiar ar fi recomandat să abordeze una din aceste genuri. Însă nu trebuie să uite că fotograful profesionist este multilateral dezvoltat şi se pricepe la toate genurile de fotografie, deci oricât de tare s-ar profila, e bine să nu refuze escapade în alte genuri, prin asta demonstrând doar măiestrie.
Dacă nu are chef să pătrundă în alte genuri, trebuie măcar să creeze senzaţia asta. Poate liniştit să numească "Reportaj" o serie de nuduri printre ruine şi să găsească un prieten care să-i scrie o critică despre genialitatea artistică a transhumanţei metodelor specifice jurnalismului în fotografia artistică de nud, lucru care se întâmplă prima dată la nivel naţional şi internaţional, această premieră înscriind artistul între cei mai mari artisti vizuali ai momentului.

4. Formarea opiniei
Fotograful profesionist trebuie să aibă părere despre cât mai multe lucruri şi trebuie să-şi spună părerea de cât mai multe ori. La televizor, la radio, pe forumuri, pe bloguri. Trebuie să aibă grijă însă să nu atace la persoană, să expună doar laudele cu nume, criticile să le formuleze doar aşa la general: "unii..." sau "alţii...", fără să supere pe nimeni. Este extrem de important ca fotograful profesionist să nu aibă duşmani.
Fotograful trebuie să aibă fani şi fan club. Trebuie să organizeze întâlniri cu fanii, numite "ieşiri fotografice", în care să meargă la pozat împreună, ca discipolii să vadă cum pozează maestrul, cum verifică histograma şi cum îşi pune filtrul.
Dacă are destui fani, fotograful poate să organizeze aceste ieşiri şi pe bani, şi să le numească workshopuri. La workshopuri poate să-i înveţe trucurile prin care a devenit el artist. Asta îi interesează pe oameni, reţete simple şi sigure. Sau, dacă artistul este într-adevăr mare artist, poate să le dezvăluie toate secretele fotografiei universale într-o expunere de trei ore, după care la o ieşire fotografică de două ore să exemplifice cele expuse, realizând fotografia secolului.
Culmea carierei de fotograf este momentul în care ajunge vedetă. Un fotograf vedetă trebuie să se comporte conform statutului său, să se pupe cu celelalte vedete, să vorbească mai afectat, să se îmbrace mai personalizat, să fotografieze cu ochelari de soare pe ochi, să dea interviuri ori de câte ori poate. Viaţa lui privată să fie subiectul numeroaselor articole din presa de scandal, articole bine regizate de către departamentul de imagine al artistului şi date pomană presei însetate de senzaţii. Artistul o să mai aibă rubrică permanentă într-o revistă de femei sau la o televiziune privată, rubrică la care principala atractie să fie artistul însuşi, şi pe cât posibil şi titlul rubricii să fie numele lui.

5. Look
Artistul este un dur. Dacă nu este un dur, trebuie să-şi creeze imaginea de dur, ori prin aspect (musculos sau îmbrăcat milităreşte), ori prin comportament agresiv sau limbaj corespunzător. Asta o să-l ajute să domine relaţiile lui cu oamenii din jur şi să evite astfel să pară fraier şi să fie păcălit, eventual şi la bani. aparate foto