Fotograful Presedintelui

Fotograful Presedintelui U.S.A. a stabilit o relație apropiată cu președintele Obama, însoțindu-l aproape peste tot. În fiecare zi reușește să facă între 600 și 900 de fotografii cu ceea ce se întamplă la Casa Albă. Fiecare fotografie dată publicitatii este atent examinată și primeste acordul serviciului de presa al președinției.

“Am surprins acele momente care nu se vor mai repeta. De exemplu, atunci când Obama a fost la Moscova, în 2005, nimeni nu l-a recunoscut, însă eu mi-am dat seama că , chiar dacă el devine președinte într-o zi, nu vom mai vedea așa ceva. Era puțin probabil, desigur, dar am văzut că are potențial. Același lucru nu este valabil pentru majoritatea oamenilor, ” a declarat Pete Souza.
Vedeți potofoliul oficial al Casei Albe AICI

Site-ul oficial al fotografului Pete Souza

Pete a continuat să fotografieze pe Obama în postură de senator, care a devenit în scurt timp un candidat la președinție, iar în 2008 a cîștigat alegerile. Pete Souza a revenit la Casa Albă ca fotograf oficial și director al serviciilor de fotografie.
Souza și echipa sa a documentat viața președintelui din 2009. În imaignile lui Pete, Obama este prezentat nu numai în calitate de președinte, ci și ca un bărbat, soț și tată.

Vocea lui Morgan Freeman, care narează documentarul pe care-l veți vedea, spune că toate fotografiile pe care le realizează fotograful președintelui ajung să devină mărturii ale istoriei. Și e foarte bine spus. Orice fotografie, orice moment surprins, poate însemna la un moment dat enorm de mult. Atât de mult încât să aibă puterea de a schimba chiar și o națiune, mai mult sau mai puțin, în funcție de context.
Vedeți documentarul video complet despre fotograful președintelui AICI

Fotografia de Concert

Fotografia de concert poate fi o încercare foarte dificilă pentru oricare fotograf începător sau avansat fară experienţă pe acestă latură a fotografiei.

















Dificultatea vine cred din câteva motive principale:

- pentru că fotograful nu ştie exact care e subiectul său şi ce trebuie să urmărească pe scenă
- pentru că fotografiile trebuie facute într-un mediu unde lumina disponibilă se schimbă constant sau în unele locaţii nu e suficientă
- pentru că fotograful nu e familiarizat cu meniul şi setarile aparatului de care dispune
Şi alte detalii la care e bine să fiţi atenţi:

a. amplasarea faţă de difuzoare (benefic pentru timpanul vostru dacă participaţi la multe concerte)
b. amplasarea în faţa scenei şi poziţia faţă de ceilalţi fotografi şi mai ales cei prezenţi la concert
c. obţinerea unei acreditări sau permisiuni de a fotografia

Acestea sunt problemele de care m-am lovit şi eu când am participat la primul concert “înarmat” cu un DSLR alături de alţi colegi care şi ei erau încă la început. Cele mai mari dificultăţi le-am avut cu lumina şi setarea aparatului şi apoi a blitzului şi apoi cu încadrarea pentru că nu reuşeam sa mă decid ce anume vreau să surprind, doar solistul, chitaristul sau toată formaţia.

Cred că marea majoritatea a fotografilor care se decid să facă acest tip de fotografie o fac pentru plăcerea de a surprinde acele momente pline de expresivitate ale artistului favorit. Aşadar vă recomand la fel pentru început să vă alegeţi ca şi subiect doar o singură personă aflată pe scenă, cea care vă atrage mai mult şi vi se pare cea mai expresivă.

Odată ce stiţi ce veţi fotografia vă puteţi concentra pe partea tehnică a acestui tip de fotografie şi mai departe o să încerc să vă arăt ce a funţionat foarte bine pentru mine.

Mulţi preferă să folosescă blitzul la concerte, iar alţii printre care mă număr şi eu sunt mult mai obişnuit să fotografiez la concerte folosind lumina disponibilă care e extraordinară la concertele mari, iar în club puţin mai problematică.

Setările cele mai importante cu care trebuie lucrat în acest caz sunt sensibilitatea ISO şi viteza de declanşare.

La concertele mari unde lumina este foarte bună se poate lucra cu valori ISO relativ scăzute începand de la ISO 100, iar în cluburi unde lumina e întotdeauna mai problematică eu urc ISO în funcţie de caz până la 800.

Deşi mulţi profeşionişti recomandă folosirea apratului foto pe cât de mult posibil în modul Manual, în cazul fotografiei de concert recomand, în cazul concertelor cu lumină mai slabă care se schimbă în intensitate continuu folosirea opţiunii Auto ISO, care îţi dă mai mult timp pentru a fotografia şi nu a te ocupa de setări.

Cum se setează:
Shooting Menu- ISO sensitivity settings – ISO sensitivity auto control ON

Nu uitaţi:

1. Maximum sensitivity - 800

2. Maximum shutter speed - 1/250

De asemenea ca o ultimă informaţie legată de setări eu folosesc măsurarea punctuală – spot metering pentru a stabili expunerea pentru subiect (artistul de pe scenă). Expunerea fundalului nu mă interesează foarte mult, chiar e bine uneori pierderea detaliilor din fundal pentru că evidenţiază şi mai bine subiectul.

O bună modalitatea de a începe să practici acest tip de fotografie sunt concertele în aer liber care sunt din ce în ce mai dese aproape în fiecare oraş.

Fotografie - Notiuni de baza

Cel care fotografiaza trebuie sa invete sa controleze si sa manipuleze lumina. Pentru a face acest lucru are la indemana cativa parametri cu care sa se “joace”:

Diafragma – orificiu cu diametru variabil care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic Timp de Expunere – durata de timp in care senzorul este expus luminii
Sensibilitatea Senzorului - determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa

- Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil. Modificarea diafragmei (A – aperture) conduce la marirea sau micsorarea orificiului permiţând astfel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv.

Diafragma se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. Asadar, daca avem o deschidere de 25 mm la o distanta focala de 50 mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica nu se mai specifica “diafragma unu pe doi”, ci se specifica doar numitorul, adica “diafragma doi”.

Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64 fiecare valoare reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. Exista si aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa. De exemplu o diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2.

Atenţie, 1 este deschiderea cea mai largă ! Deci, când vorbim de o diafragmă mare avem în vedere o valoare mică şi viceversa.

Cu cât un obiectiv permite o deschidere mai mare a diafragmei cu atât spunem despre acel obiectiv că este mai luminos, iar acest lucru este un criteriu foarte important în aprecierea calităţii lui.

http://pozeprofesionale.blogspot.ro/p/simulator-dslr.html

- Timpul de expunere este timpul in care senzorul este expus luminii.
Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul obturatorului. Obturatorul este acel dispozitiv care, prin deschidere, permite pătrunderea luminii necesară pentru expunerea senzorului. Obturatorul este constituit din două perdele, dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap. În repaus doar una dintre ele acopera pelicula. În urma declanşării, ele se deplasează una în urma celeilalte, la foarte mica distanţă, descoperind astfel, în mod egal, senzorul.

De ce două perdele şi nu una singură care să se deschidă şi apoi să se închidă ? Răspunsul e simplu. Dacă ar fi o singură perdea ce s-ar deschide de la stânga la dreapta, să zicem, partea din stânga a peliculei ar fi expusă mai mult timp decât cea din dreapta deoarece aceasta ar fi expusă şi când perdeaua ar ajunge la jumatatea “drumului” şi încă mai acoperă jumătatea dreaptă. Dacă punem la socoteală şi “drumul” înapoi al perdelei (deci de la dr. la st.), decalajul se accentuează pe acelaşi raţionament. Am obţine astfel o fotografie jumătate expusă corect, jumătate supra/subexpusă.

Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc.
De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din lumina admisa intr-un timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.

- Sensibilitatea senzorului determina cantitatea de lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).

Sensibilitatea se masoara in diferite unitati:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400
DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39
GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800

Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO, ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori mai mic.
Expunerea Rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei, a timpului de expunere şi, respectiv, sensibilitatea senzorului poarta numele de expunere.

Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină şi a timpului în care această lumină impresioneaza senzorul astfel încât să obţinem o imagine corectă. Astfel, pentru o expunere corecta unui timp de expunere îi corespunde o anumită deschidere a diafragmei. Deschiderea sau închiderea diafragmei cu o treaptă faţă de valoarea corectă, fără a modifica şi timpul de expunere duce la supraexpunerea, respectiv subexpunerea imaginii. Acest lucru nu înseamnă că pentru aceleaşi condiţii de iluminare nu putem folosi decât un singur timp de expunere (respectiv o singură diafragmă). Putem alege între mai multe combinaţii (perechi) de diafragmă/timp de expunere functie de rezultatul dorit.

Verificare Aparat Foto DSLR SH

Se merita achizitionat un DSLR nou sau un DSLR Second Hand?

Foarte greu sa iei o decizie.

In general dilema Aparat Foto NOU sau SH o au incepatorii, cei care vor sa treaca de la un aparat compact la DSLR sau cei care sunt la faza de cumparare a primului aparat foto. Pentru cei care detin deja un DSLR, de generatie mai veche, decizia este mai usor de luat: stiu ce vor de la un aparat si stiu ce buget au alocat pentru achizitie.

Dilema NOU vs SH este definita de 2 mari probleme:

- Uzura echipamentului SH

- Pretul

In randurile urmatoare am sa incerc sa prezint cateva opinii personale privind aceasta decizie.

1. Intrebarea fireasca la achizitionarea unui produs SH este: daca iau teapa? Daca se strica dupa ce il cumpar? Daca are defecte ascunse? Nu are garantie, ce ma fac daca se defecteaza?

Sunt cazuri și cazuri... majoritatea care nu tin de utilizatorul initial sau de buna lui credinta, de exemplu, D7000 – un aparat foarte performant dar dupa spusele unora cu multe probleme: pete de ulei pe senzor, decalibrare etc, la fel D600 sau D800 – LCD cu tenta verde, praf sau ulei pe senzor.  Pe de alta parte exista D80-uri cu 180.000 cadre inca in functiune, D700-uri cu peste 200.000... cum la fel exista cazuri de shutter-e cu erori dupa cateva mii de cadre. Probabil  se aplica aproximativ acelasi rationament de la electronicele cu mai putine parti mecanice: daca nu da erori in primele saptamani de functionare, va tine mult si bine, altfel reparatiile sunt inevitabile.

Bineanteles, poti reduce riscurile printr-o verificare atenta a produsului ce urmeaza a fi achizitionat. Inainte de merge sa vezi un aparat SH informeaza-te asupra vanzatorului, asupra posibilelor defecte ascunse cunoscute ale aparatului in cauza, discuta cu cineva care are experienta, eventual mergi cu cineva care sa stie la ce sa se uite (mai multe detalii privind testarea sunt date mai jos).

2. Urmatoarea intrebare logica este legata de pret. De ce sa dau aceeasi bani pe un DSLR mai vechi in loc sa cumpar unul nou?

Raspunsul este relativ simplu: la aceeasi bani poti achizitiona SH un DSLR dintr-o clasa superioara. De exemplu cu 1500 ron poti cumpara un D90 sh sau un D3100 nou – eu as alege intotdeuna D90-ul. La DSLR-uri uzura morala este mult mai lenta decat la un bridge/compact si valoarea le scade mai lent in timp. Chiar si un D40 aparut prin 2006, care in 2008 se putea cumpara nou cu aproximativ 1400 ron (kit), si acum aproape 6 ani mai tarziu, second inca se mai vinde cu 600-700 ron daca e in stare foarte buna .

Inainte de a lua o decizie finala raspunde-ti insa la o intrebare: Ce am sa fac cu acest DSLR?

- Daca il cumperi pentru a fi utilizat ca un compact (obiectiv de kit, mod auto) – ia-ti un D3100, D5100 – nou sau SH, tot aia. Sunt aparate recent aparute, putin probabil sa aibe uzura foarte mare si in general le gasesti cu garantie valabila inca ceva timp de acum incolo.
- Daca il cumperi pentru a explora lumea fotografiei – ia-ti un SH gen D90, D300, D300s, D7000  si uita de D3100, D3000
- Daca esti pasionat si nu stai bine cu finantele – SH (D200, D80, D90, D300, D300s) si obiective tot SH

Ca o concluzie, la aceeasi bani se merita un SH de clasa superioara in defavoarea unui entry level nou. Aceasta este opinia mea, nu este o regula si fiecare isi va baza alegerile viitoare pe propriile calcule si raspunsuri la intrebarile de mai sus.

Cum/ce verifici cand cumperi un aparat foto DSLR second hand?

Estetica - Te uiti cu atentie la starea exterioara, in colturi, la montura, patina de blitz (daca ai posibilitatea verifica-l cu un blitz extern), cauciucuri, usita de la compartimentul acumulatorului. Verifici de fisuri sau semne de scapat pe jos. Acorda timp, nu te grabi. Inspectia sa nu fie sumara, mai ales daca nu ai ochiul format pt semnele de uzura clasice.

Functionalitatea - Verifici functionalitatea tuturor butoanelor, rotitelor si joystick-urilor. Verifici functionarea blitzului, viata acumulatorului (din meniu), conexiunea USB, incarcatorul si orice alt accesoriu cu care se livreaza. Uita-te la eventuale urme de surubelnilta pe suruburi. Daca a fost desfacut (mai ales de nepriceputi), nu merita investitia. Pune un obiectiv pe camera si verifica ca exista comunicatie intre obiectiv si camera.

Actele de provenienta - Ceri actele originale pt a verifica provenienta aparatului si/sau valabilitatea garantiei. Daca nu le are atunci macar cutia originala. Daca nu e nici asta poate fi ceva suspect (dar nu obligatoriu).

Numarul de cadre – numarul de cadre se verifica cu programe de calculator, foarte popular fiind  OpandaIEXIF

Obturatorul - Faci cateva cadre la timpul de expunere minim al aparatului, cu cerul sau altceva luminos (1/4000, 1/8000 functie de aparat). Fotografiile trebuie sa fie fara dungi negre care acopera partial cadrul. De asemenea faci cateva cadre in rafala.

Hot/dead pixel - Cu capacul pe obiectiv, cu aparatul si obiectivul setate pe M (manual) se face o fotografie cu capacul pus la obiectiv, timp de expunere 1-2 secunde, ISO 800-1600. Descarci fotografia in calculator si o analizezi la 100% atent pentru detectarea de pixeli defecti. Daca imi amintesc bine  punctele colorate sunt pixeli „hot” iar punctele negre sunt pixelii morti. Daca nu ai posibilitatea sa verifici imaginea pe PC, o poti analiza si pe display-ul aparatului, folosind functii zoom.  Prezenta unui numar mic de astfel de pixeli defecti nu este o problema grava, ei pot fie sa nu apara in fotografii fie pot fi corectati la postprocesare. De asemenea, unii dintre ei pot fi „rezolvati” la service.

Exemplu de praf pe senzor - Click pe poza de mai jos

Praf pe senzor – Se face o fotografie la cerul senin sau o suprafata alba la o diafragma cat mai inchisa (f18 - f22 - f36). Fotografia se analizeaza in calculator la 100% sau pe display-ul aparatului cu zoom. Aparitia punctelor inchise la culoare indica prezenta prafului pe senzor. Daca aceste puncte nu apar la diafragme deschise, sub f16, nu reprezinta o problema foarte grava, se poate trai cu ele. De asemenea, praful de pe senzor poate fi curatat atat acasa (recomandat doar celor care stiu) sau la service autorizat.

O parte din aceste aspecte pot fi verificate si inainte de a vizualiza aparatul: cereti vanzatorului sa va trimita fotografii ale aparatului (detalii la colturi, cauciucuri, butoane) si fotografii facute cu apartul (cereti fotografii facute inainte de fi trimise, cu EXIF. Cereti fotografii normale, fotografii ale unor suprafete deschise la culoare sau la cer senin realizate la diafragme inchise, fotografii cu capacul pus pe obiectiv).  Astfel va puteti face o idee asupra apartului inainte de a va intalni cu vanzatorul. Aceste verificari nu elimina necesitatea verificarii directe a aparatului in momentul cumpararii.

Istoria CANON

Canon este o corporație japoneză cu sediul la Tokyo, ce este listată pe Tokyo Stock Exchange. Compania este fondată la data de 10 august 1937. Canon produce și comercializează produse optice, inclusiv camere foto și video, imprimante și copiatoare.

Între anii 1997 - 2006 compania a fost pe locurile doi sau trei în topul companiilor care au cele mai multe patente anual în Statele Unite.

Câteva dintre cele mai cunoscute invenții Canon: aparatele foto IVSB – primele de pe piața din Statele Unite, copiatoarele personale, calculatoarele electronice cu 10 taste și primele aparate foto cu expunere automata SLR.

Pe 15 septembrie 1947, The Precision Optical Industry Co., Ltd isi schimba numele in Canon Camera Co., Ltd. Dupa acest pas, singurul nume care unea compania, Canon, a fost folosit pentru toate produsele fabricate de ei, pe intreaga piata mondiala, fie ele aparate sau obiective.
Presedintele companiei din acea vreme, Takeshi Mitarai, a facut o deplasare in Statele Unite ale Americii in august 1950, pentru a cerceta tendintele pietei dar si pentru a stabili oportunitati de realizare a unei retele de vanzari.  A purtat discutii cu companiile Bell si Hawel, dar din pacate incercarea s-a dovedit in zadar.

S-a lovit de o bariera psihologica, de o trauma a razboiului: aparatele Canon nu puteau fi acceptate pe piata Americana, indiferent cat de bune erau, atat timp cat proveneau din Japonia. Un al doilea motiv de respingere a tinut de structurile din lemn ale fabricilor Canon, care erau expuse foarte usor incendiilor.  Imediat a fost luata hotararea de a construe o fabrica noua, cumparand terenul fostei fabrici Fuji Aviation Instruments Co., Ltd., situate intr-un cartier din Tokyo. Era anul 1851, cand noua fabrica construita din materiale moderne era terminate, avand multe facilitati.


La aniversarea a 30 de ani de existenta, in 1967, presedintele Mitrai declara: Pentru a pune bazele prosperitatii companiei, trebuie sa testam cu maine noastre produsele pe care le fabricam si sa le facem mai bune. In acest timp, trebuie sa incurajam exportul.
Cuvintele au devenit din acel moment un slogan pentru companie, In 1960 Canon a intrat pe piata produselor electronice cu calculatoare si copiatoare.

Canon s-a adaptat rapid cererii pietei si a intrat in sfera camerelor de filmat cu Canon Cine 8T, in noiembrie 1955, iar in 1964 cu Canon Cineziim 512m ditata cu un obiectiv f/1.2

Pentru a realize un salt inainte ca producator de chippamente de imagine si procesare a informatiei, numele companiei a fost transformat in martie 1969 in Canon Inc. Mesajul reclamelor era Lumina si electronicele va conecteaza viitorul.

Incepand cu 1964m canon a pornit pe un nou drum cu scopul de a dezvolta aparatele SLR, Dupa cinci ani de eforturi, cercetarile specialistilor s-au concretizat in celebrul aparat F-1, aparut in martie 1971. F-1 s-a consacrat drept cel mai glorios aparat in aceasta istorie.

Construit exclusive pentru profesionisti, F-1 a incercat sa satisfaca pretentiile acestora, prin multiple functii. Mai mult, 180 de accesorii, incluzand obiective si filter erau disponibile pentru acest aparat.
         F-1 s-a dovedit durabil si extreme de performant, chiar in conditii grele, castigand astfel popularitate in randul profesionistilor. F01 a fist aoaratul official al Jocurilor Olimpice de Vara de la Montreal (Canada) din 1976 precum si la Jocurile Olimpice de Iarna de la Lake Placid (USA) din 1980.
Pe baza tehnologiei lui F-1, in august 1972 compania a dezvoltat sistemul High Speed Motor Drive Camera cu o viteza de noua imagini pe secunda.
In sfera compactelor, canon a continuat cu seria Canonet, prin modelul QL 17, stability in topuri pentru o perioada de zece ani, la fel ca G-III 17, acesta din urma fiind vandut in peste 1.2 milioane de unitati.

In  1976 midelul AE-1 a iesit la rampa ca primul aparat SLR cu autoexpunere si dotat cu unitati centrale de procesare, In aceeasi vreme a aparut noua serie de obiective  FD cu o montura inovativa.
Varful topului aparatelor SLR a fost ocupat in 1981 de  New F-1. Acesta  avea incorporate un microcomputer care il facea mult mai puternic decat oricare alt concurrent. Dupa doi ani, Canon producea deja seria T si acea un prt oe masura performantelor. Seria a inclus modelele T50, T70, T80 si a culminat cu T90 in februarie 1986.
Canon se poate lauda si cu primul obiectiv cu autofocalizare. AF35M (Autoboy) care a fost pe piata incepand cu noiembrie 1979, Caracteristuca era ca sustemul AF prin infrarosu care localiza si in intuneric.

Noua generatie EOS
In primavera lui 1085, Minolta vine pe piata cu Minolta a-7000, iar Nikon cu F-501 dupa numai un an. Canon lucra deja la proiectul EOS (Electro Optical System), astfel ca la aniversare a 50 de ani efortul a fost pructificat prin EOS 650, in martie 1986. 
La acest aparat, Canon a folosit pentru prima data un system original numic BASIS (Base-stored Image Sensor) un sensor de inalta sensibilitate pentru focalizare. In 1989 apare EOS-1, stindarul liniei EOS. 
Dupa cinci ani, acesta este urmat de EOS-1N. Avea cinci puncte pentru sistemul de autofocalizare si 16 zone de masurare. 

Prima jumatate a anilor 90 a fost o perioada de tranzitie de la apatele clasice catre sfera camerelor video bazate pe formatul DV. Productia camerelor SV a fost oprita in 1992, lasand loc aparatelor digitale. In iunie 1996 apare  PowerWhot 600, primul a aparat foto digital. Aceasta este una dintre cele mai importante frontiere trecute de Canon in favoarea pietei. 

Tehnologia EOS - Electro Optical System - presupune acţionarea electrică a lentilelor de focus ale unei camere foto cu ajutorul unor "motoraşe", care le permit să focalizeze exact şi să se oprească exact acolo unde imaginea este mai clară.

EOS a fost introdusă de Canon în 1987 pe camera Canon EOS 650, iar prima cameră complet digitală produsă de Canon cu tehnologie EOS SLR a fost D 30 în anul 2000. Practic EOS înseamnă posibilitatea de a face poza clară şi corectă dintr-o simplă apăsare de buton.  

CUM SE FABRICA CANON, VEDETI IN CLIPUL PREZENTAT MAI JOS

Poze Profesionale - Fotografii Profesionale - Fotograf - Fotograf Profesionist